Învățătura relativității în conștiința graiului românesc și quecha

Fizicienii vorbesc de spațiu-timp, spacetime, spaziotiempo, ruimtetijd, etc, fiecare pre limba lui, ca de o a patra dimensiune. Cu greu îmi iert scăldatul în limba nostrului timp, dar acum îi trebuincios, pentru rigoare și pentru că ce doresc a spune să pătrundă-n întreaga ta suflare.

(În învățătura relativității restrânse, rostită de Einstein, spațiul și timpul sunt mărimi între care există o legătură lăuntrică și drept consecință, nu pot fi socotite entități răzlogite. În cosmologie, spațiu-timpul reprezintă o singură entitate noțională, abstractă. Cu alte cuvinte, în fizica clasică, mecanică, spațiul și timpul sunt separate, întrucât se consideră că timpul e constant, dar în fizica relativă, cele două sînt una. Cercări arătat-au domolirea timpului la viteze mai mari ale cadrului de referință-n raport cu alt sistem de referință.)
Revenind la întâiul rând, îți dau o listă de graiuri, să treci în treacăt peste ele: afrikaans, alemană, belarusă,bulgară, bosniacă, catalană, cehă, daneză, engleză, germană, greacă, spaniolă, esperanto, franceză, irlandeză, galiciană (NV Spaniei), croată, indoneziană, islandeză, italiană, ebraică, kazahă, latină, letonă, lituaniană, ungurească, malaieziană, olandeză, coreeană, norvegiană, uzbecă, poloneză, portugheză, rusă, scoțiană, albaneză, slovacă, slovenă, sârbo-croată, suomi (laponă), suedeză, tagalogă (limbă nativă din Filipine), tătară, turcă, ucraineană, vietnameză, waray-waray (altă limbă nativă din Filipine), chineză.

Ce-i cu limbile de mai sus, la care pasămite s-ar adăuga și persana, urdu, araba și hindi dacă le-aș desluși eu scrierea mai bine? Sunt limbi obișnuite, cu însemnătate, vorbite de vreo 4 miliarde de oameni, dacă nu mai mult. Toate au pentru noțiunea de spațiu-timp ori un cuvânt compus din alte două, ori două separat. Deja pătrundem într-o așa numită filosofie lingvistică, spre căutarea unei culturi care relativizează spațiul și timpul într-o singură entitate, un singur cuvânt, cultură ce odată găsită trebuie recunoscută pentru remarcabila prorocire-n limbă a unei învățători noi, cică.

Iaca așa ajunsam noi la quecha, o limbă prisnică din America de Sud, cu pacha. Aista-i un incaș concept, deși graiul quecha-i mult mai vechi decât incașii, care desface lumea-n trei pacha, lumea de sus, lumea țărânii d-aici și lumea de jos. Curios lucru-i că aceste lumi sunt atât temporale cât și spațiale. Altă chestiune-i unitatea cosmosului la incași, desprinderea lui în lumi fiind parte din învățăturile lor dualiste doar, ce spun că orice există are orice-nsușire (apa-i și rece și caldă, binele-i și rău).

Răspândirea graiurilor quecha

Oare mai dăinuiește un cuvânt simplu ca pacha care să desemneze spacetime în vreo altă limbă?

SCÓPOT s. v. depărtare, distanță, dușcă, gât, gură, interval, înghițitură, răstimp, sorbitură, spațiu, timp. (Dicţionar de sinonime, M. Seche )

Acu' că ți-am trosnit-o p-asta, pot să spun că la un gât de licoare-mbătătoare, de la depărtare nu mai pricepi spațiul și timpul, care se unesc în filosofia bețivului.

Cuvântu'-n sine-i arhaic și transilvănean, unii îl trag din latinescul excapitare, drept rudă a lui scăpătare, dar eu unul nu sînt așa convins. Mai degrabă-i întâi legat de albanezul copë, cu înțeles oleacă comun, anume bucată, așchie. Despre română și albaneză, aici: clic aici.